Indicatii:
Adulti: Lamictal este un medicament antiepileptic (AED) indicat ca terapie asociata sau monoterapie in tratamentul crizelor partiale si generalizate, inclusiv tratamentul crizelor tonico-clonice si al crizelor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
Copii: Lamictal este indicat ca terapie asociata in tratamentul epilepsiei, pentru crize partiale si generalizate, inclusiv crizele tonico-clonice si cele asociate sindromului Lennox-Gastaut.

Tratamentul initial in monoterapie la pacientii nou diagnosticati nu este recomandat. Dupa ce s-a obtinut controlul crizelor cu terapia asociata, antiepilepticele care se administreaza concomitent se pot retrage, iar pacientii pot continua tratamentul cu Lamictal in monoterapie.

Administrare:
Lamictal tablete dispersibile pot fi mestecate, dizolvate intr-un mic volum de apa (cel putin apa sa acopere tableta) sau inghitite cu putina apa. Pentru a ne asigura ca doza terapeutica este adecvata, greutatea copilului trebuie monitorizata, iar dozele folosite trebuie ajustate in functie de aceste modificari. Daca doza calculata, pe baza greutatii corporale a unui copil, nu este echivalenta cu un numar intreg de tablete, doza administrata va fi egala cu cel mai mic numar de tablete intregi.

Dozele recomandate in monoterapie:
Adulti si copii peste 12 ani: Doza initiala de Lamictal in monoterapie este de 25 mg o data pe zi, timp de doua saptamani, urmata de 50 mg o data pe zi, timp de doua saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta la maxim 50-100 mg alte 1-2 saptamani pana cand raspunsul optim este obtinut. Doza de intretinere obisnuita pentru obtinerea unui raspuns terapeutic optim este de 100-200 mg/zi administrata o data pe zi sau in doua doze divizate. Anumiti pacienti pot necesita 500 mg/zi de Lamictal pentru obtinerea raspunsului terapeutic dorit.

Dozele recomandate in terapia asociata:
Adulti si copii (in virsta de peste 12 ani): La pacientii tratati cu valproat cu/fara alt medicament anti-epileptic (AED), doza initiala de Lamictal este de 25 mg (o zi da, urmatoarea nu) timp de doua saptamani, urmata de 25 mg Lamictal, o data pe zi, timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta cu maxim 25-50 mg la fiecare 1-2 saptamani pana cand raspunsul optim este obtinut. Doza de intretinere uzuala, pentru a obtine un raspuns terapeutic optim este de 100-200 mg/zi intr-o singura doza sau in doua doze divizate. La acei pacienti care folosesc medicamente antiepileptice (AED) inductoare enzimatic cu/fara alte medicamente antiepileptice (cu exceptia valproatului), doza initiala de Lamictal este de 50 mg o data pe zi timp de 2 saptamani, urmata de 100 mg/zi, administrata in doua doze divizate, timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta pana la maxim 100 mg la fiecare 1-2 saptamani, pana cand se obtine raspunsul terapeutic optim. Doza obisnuita de intretinere, pentru obtinerea raspunsului optim este de 200-400 mg/zi, administrata in doua doze divizate. Anumiti pacienti pot necesita 700 mg/zi Lamictal, pentru a obtine raspunsul terapeutic adecvat. La pacientii care primesc medicamente antiepileptice (AED), la care interactiunile farmacocinetice cu Lamictal nu sunt cunoscute in mod obisnuit (vezi "Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuni"), se va utiliza cresterea dozelor de Lamictal la fel ca in terapia asociata cu valproat.

Copii (cu virsta cuprinsa intre 2 si 12 ani): La pacientii care folosesc valproat cu/fara alte medicamente antiepileptice, doza initiala de Lamictal este de 0,2 mg/kg corp/zi administrata o data pe zi timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta cu maxim 0,5 -1 mg/kg corp la 1-2 saptamani pana cand se obtine raspunsul terapeutic optim. Doza obisnuita de intretinere pentru a obtine un raspuns optim este de 1-5 mg/kg corp/zi administrata o data pe zi sau in doua doze divizate, cu un maxim de 200 mg/zi. La pacientii care folosesc antiepileptice inductoare enzimatice cu/fara alte antiepileptice (cu exceptia valproatului), doza initiala de Lamictal este de 2 mg/kg corp/zi administrata in doua doze divizate timp de 2 saptamini, urmata de o doza de 5 mg/kg corp/zi administrata in doua doze divizate timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta cu maxim 2-3 mg/kg corp la fiecare 1-2 saptamani pana cand raspunsul terapeutic optim este obtinut. Doza uzuala de intretinere pentru a obtine un raspuns optim este de 5-15 mg/kg corp/zi administrata in doua doze divizate, cu un maxim de 400 mg/zi. La pacientii care folosesc medicamente antiepileptice a caror interactiune farmacocinetica cu lamotrigina nu este cunoscuta in mod obisnuit (vezi "Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune"), se va utiliza cresterea dozelor la fel ca in terapia asociata lamotrigina: valproat.

Contraindicatii:
Lamictal este contraindicat la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la lamotrigina.

Precautii speciale pentru utilizare:
Au fost raportate unele reactii adverse cutanate, care au aparut in general in primele 8 saptamani dupa initierea tratamentului cu Lamictal (lamotrigina).
Majoritatea rash-urilor sunt usoare si autolimitate, totusi s-au raportat unele cazuri de rash cutanat serios, cu potential amenintator asupra vietii, ca de exemplu sindromul Stevens Johnson (SJS) si necroliza epidermica toxica (TEN).
Incidenta aproximativa a rashului cutanat serios la adulti este de 1 la 1000 pacienti. Datele disponibile de la un anumit numar de studii sugereaza ca incidenta necesitatii spitalizarii la copii este cuprinsa intre 1 la 300 si 1 la 100.
La copii, aparitia initiala a unui rash poate fi confundata cu o infectie, de aceea medicii trebuie sa considere si posibilitatea unei reactii medicamentoase la copii care dezvolta simptome de rash si febra in primele 8 saptamani de terapie.
Aditional, riscul general de aparitie a rashului este semnificativ asociat cu: doze initiale mari de lamotrigina si depasirea dozelor crescatoare recomandate (vezi "Posologie" si "Metode de administrare"); utilizarea concomitenta a valproatului, care creste de aproape doua ori timpul de injumatatire al lamotriginei (vezi "Posologie" si "Metode de administrare").
Toti pacientii (adulti si copii) care dezvolta rash vor fi evaluati cu promptitudine si administrarea de lamotrigina va fi intrerupta imediat in afara de cazul in care rashul nu este in mod clar legat de administrarea de medicamente.
Rash-ul a fost de asemenea raportat ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un model variabil de simptome ce includ febra, limfadenopatia, edemul facial si anormalitati ale sangelui si ficatului. Sindromul are un spectru larg al severitatii clinice si poate, in cazuri rare, sa conduca la coagulare intravasculara diseminata (DIC) si insuficienta mai multor organe. Este important de notat ca manifestarile precoce de hipersensibilitate (febra, limfadenopatia) pot fi prezente chiar daca rashul nu este evident.
Daca aceste semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat si Lamictalul intrerupt din administrare, daca o etiologie alternativa nu poate fi stabilita.

La fel ca si la alte medicamente antiepileptice, intreruperea brusca a administrarii Lamictal poate provoca reaparitia crizelor. Motive de siguranta (de exemplu rash) pot determina intreruperea brusca a tratamentului, altfel dozele de Lamictal vor fi scazute progresiv timp de doua saptamani.

Cand medicatia antiepileptica asociata este retrasa pentru a continua monoterapia cu Lamictal sau alte medicamente antiepileptice sunt asociate la monoterapia cu Lamictal, trebuie sa luam in considerare efectele pe care acestea ar putea sa le exercite asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi "Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune). Lamictal este un inhibitor slab al dihidrofolatreductazei, de aceea exista posibilitatea interferentei cu metabolismul folatilor in timpul terapiei pe termen lung. Totusi, in timpul tratamentului uman prelungit, lamotrigina nu induce modificari semnificative ale concentratiei hemoglobinei, volumului corpuscular mediu sau ale concentratiei folatilor din ser sau din eritrocite timp de 1 an sau ale concentratiei folatilor din eritrocite timp de 5 ani. Concentratia plasmatica a lamotriginei nu a fost semnificativ modificata in studiile cu o singura doza pe zi la pacienti in stadiul final al insuficientei renale.

Cu toate ca acumularea metabolitului glicuronid este de asteptat, trebuie precautie in tratamentul pacientilor cu insuficienta renala. Lamictal este metabolizat primar la nivelul ficatului. Nu s-au efectuat studii clinice la pacienti cu afectare semnificativa a functiei hepatice. Pana cand aceste date devin valabile Lamictal nu poate fi recomandat in aceste conditii.

Exista rapoarte in literatura ca in cazul crizelor convulsive severe inclusiv status epilepticus se poate ajunge la rabdomioliza, disfunctii ale mai multor organe si coagulare intravasculara diseminata, cateodata cu sfirsit letal. Cazuri similare au aparut in asociere cu utilizarea Lamictalului.
Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune:

Nu exista nici o dovada ca lamotrigina produce o inductie sau o inhibitie semnificativa clinic a enzimelor implicate in metabolismul medicamentos oxidativ hepatic. Lamotrigina poate induce propriul ei metabolism, dar efectul este moderat si putin probabil sa aiba consecinte clinice semnificative. Desi au fost raportate modificari in concentratia plasmatica a altor medicamente antiepileptice, studii controlate au aratat ca nu exista dovezi ca lamotrigina afecteaza concentratia plasmatica a medicamentelor antiepileptice concomitente. Studiile in vitro arata ca lamotrigina nu inlocuieste alte medicamente antiepileptice din legaturile lor cu proteinele plasmatice. Intr-un studiu efectuat pe 12 femei voluntare, lamotrigina nu a afectat concentratiile plasmatice ale etinilestradiol si levonorgestrel in urma administrarii pilulei contraceptive. In orice caz, aparitia oricarei modificari a sangerarii menstruale odata cu introducerea unei alte terapii cronice la pacientii care folosesc contraceptive orale, va trebui raportata medicului curant. Medicamentele antiepileptice (ex. fenitoin, carbamazepina, fenobarbitona si primidona) care induc metabolizarea enzimatica a medicamentelor la nivel hepatic, sporesc metabolismul lamotriginei. Valproatul, care este competitiv cu lamotrigina pentru metabolizarea enzimatica hepatica, reduce metabolismul lamotriginei. Exista cateva rapoarte cu fenomene ale sistemului nervos central ce includ ameteala, ataxia, diplopia, scotoame si greata la pacientii care foloseau carbamazepina urmata de introducerea lamotriginei. Aceste evenimente se rezolva de obicei cand doza de carbamazepina este redusa.

Sarcina si alaptare:
Fertilitate: Administrarea de Lamictal nu afecteaza fertilitatea in studiile efectute pe animale de reproducere. Nu exista experienta in legatura cu efectul Lamictalului asupra fertilitatii umane.

Teratogenicitate: Lamictalul este un inhibitor slab al dihidrofolatreductazei. Exista doar un risc teoretic de malformatii umane fetale cand mama este tratata cu un inhibitor al folatului in timpul sarcinii. Studii reproductive toxicologice efectuate la animale cu Lamictal, cu doze in exces fata de doza terapeutica umana, au aratat ca nu exista efecte teratogenice.

Sarcina: Datele disponibile sunt insuficiente pentru a evalua siguranta administrarii Lamictalului in timpul sarcinii umane. Ca si majoritatea medicamentelor, Lamictalul nu se va folosi in sarcina decat, daca, in opinia medicului, potentialele beneficii ale tratamentului pentru mama depasesc riscurile posibile in dezvoltarea fatului.

Lactatie: Datele preliminare arata ca lamotrigina trece in laptele matern in proportie de 40-45% din concentratia plasmatica. La un mic numar de copii alaptati la sin, doza de lamotrigina primita a fost calculata sa fie aproximativ 0,06-0,075 mg/kg corp/24 ore si nu au fost raportate efecte adverse.
Efectele asupra abilitatii de a conduce si folosi masini:

Doua studii cu voluntari au demonstrat ca efectul lamotriginei asupra coordonarii vizuale motorii fine, miscarilor ochilor, asteniei si efectelor sedative subiective nu difera de placebo. In studii clinice cu lamotrigina efectele adverse de ordin neurologic, ca ameteala si diplopia, au fost raportate. Exista variatii individuale in raspunsul la terapia antiepileptica, de aceea pacientii trebuie sa consulte medicul curant in legatura cu legatura specifica dintre condus si epilepsie.

Efecte adverse:
Reactiile adverse raportate in timpul studiilor cu Lamictal in monoterapie au inclus durerea de cap, oboseala, rash, greata, ameteala, toropeala si insomnie. In studii clinice dublu-orb, rashul cutanat a aparut la maxim 10% din pacientii care au luat lamotrigina si in 5% la pacientii care au luat placebo. Rashul cutanat a condus la intreruperea tratamentului la 2% dintre pacienti. Rash-ul, in general maculopapular, a aparut in general in primele 8 saptamani de la inceperea tratamentului si a disparut la intreruperea administrarii lamotriginei (vezi "Precautii speciale pentru utilizare"). Rareori a fost raportat rash cutanat cu potential serios de amenintare a supravietuirii, incluzind sindromul Stevens Jonhson si necroliza epidermica toxica (sindromul Lyell). Cu toate acestea, majoritatea pacientilor si-au revenit la intreruperea administrarii medicamentului; anumiti pacienti au avut o experienta cu urmari ireversibile si au fost cazuri rare de moarte asociata (vezi "Precautii speciale pentru utilizare"). Riscurile generale de aparitie a rashului par sa fie puternic legate de: doze initiale mari de lamotrigina si depasirea dozelor progresive ale terapiei; utilizarea concomitenta a valproatului, care creste de aproape doua ori timpul de injumatatire a lamotriginei (vezi "Posologie si metoda de administrare"). Rashul a fost de asemenea raportat ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu simptome sistemice variabile incluzind febra, limfadenopatia, edemul facial si anormalitati ale analizelor sangelui si ficatului. Sindromul arata un larg spectru al severitatii clinice si poate rar conduce la coagulare intravasculara diseminata si insuficienta multiorganica. Este important de notat ca manifestarile timpurii ale hipersensibilitatii (ex. febra, limfadenopatie) pot fi prezente chiar daca rashul nu este evident. Daca aceste semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat si Lamictalul oprit din administrare daca o etiologie alternativa nu poate fi stabilita. Alte reactii adverse raportate, cand lamotrigina este asociata cu antiepilepticele standard, au fost: diplopie, vedere incetosata, conjunctivite, ameteala, toropeala, dureri de cap, instabilitate pe picioare, oboseala, tulburari gastrointestinale (inclusiv voma), iritabilitate/agresiune, tremor, agitatie, confuzie si anormalitati hematologice (inclusiv leucopenia si trombocitopenia).

Supradozare:
Semne si simptome: Ingestia de 1, 35: 4 g lamotrigina a fost raportata la citiva pacienti. Consecintele clinice nu au fost severe, semnele si simptomele au inclus nistagmus, ataxie, ameteala, somnolenta, dureri de cap si voma. Un pacient care a ingerat o doza calculata a fi intre 4 si 5 g de lamotrigina a fost internat in coma, care a durat 8-12 ore, urmata de refacere in urmatoarele 2-3 zile. Un alt pacient care a ingerat 5,6 g lamotrigina a fost gasit inconstient. In urma tratamentului cu charcoal activat pentru suspiciune de intoxicatie, pacientul si-a revenit dupa un somn de 16 ore.
Tratament: in eventualitatea supradozajului, pacientul va fi internat in spital si tratat cu terapia de sustinere cea mai adecvata. Lavajul gastric poate fi efectuat daca exista indicatie.

Mod de actiune:
Rezultatele studiilor farmacologice sugereaza ca lamotrigina actioneaza la nivelul canalelor de sodiu, stabilizind membranele neuronale si inhiband eliberarea patologica de glutamat (aminoacidul care joaca un rol cheie in generarea crizelor epileptice) si, de asemenea, inhibind potentialele de actiune determinate de glutamat.

Farmacodinamica:
In teste destinate sa evalueze efectele medicamentului asupra SNC, rezultatele obtinute prin folosirea unor doze de 240 mg lamotrigina administrate la voluntari adulti sanatosi, nu au diferit fata de cele obtinute la grupul placebo, in timp ce 1000 mg Fenitoin sau 10 mg Diazepam au afectat semnificativ coordonarea fina motorie vizuala si miscarile globilor oculari, au produs tulburari de echilibru si efecte subiective sedative. Intr-un alt studiu, o doza unica orala de 600 mg de Carbamazepina a afectat semnificativ acomodarea vizuala fina si miscarile globilor oculari, a produs tulburari de echilibru si a crescut alura ventriculara, in timp ce efectele produse de Lamotrigina in doze de 150 mg si 300 mg nu au diferit de grupul placebo.

Farmacocinetica:
Lamotrigina se absoarbe rapid si complet din intestin fara modificari semnificative la prima trecere metabolica. Concentratia plasmatica maxima se atinge la aproximativ 2,5 ore dupa administrarea orala a medicamentului. Timpul de atingere a concentratiei maxime este usor prelungit dupa alimentatie, dar cantitatea absorbita nu este afectata. Farmacocinetica este liniara pana la 450 mg, cea mai mare doza unica testata. Exista variatii considerabile interindividuale in stabilirea uniforma a concentratiilor maxime, dar in organism concentratiile individuale variaza foarte putin. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 55%; este foarte putin probabil ca inlocuirea de la nivelul proteinelor plasmatice a lamotriginei sa produca toxicitate. Volumul de distributie este de 0,92-1,22 l/kg corp.

Date preclinice de siguranta:
Mutagenicitate: Rezultatele unei game largi de teste de mutagenicitate arata ca Lamictal nu prezinta risc genetic pentru om.
Carcinogenicitate: Lamictal nu a fost carcinogenic in studiile pe termen lung efectuate pe soareci si sobolani.

Incompatibilitati:
Nu au fost raportate.

Conditii de pastrare:
Lamictal tablete: Depozitati la o temperatura sub 30 grade Celsius. Pastrati intr-un loc ferit de umezeala.
Lamictal tablete Dispersibile/Masticabile: Depozitati la o temperatura sub 30 grade Celsius. Pastrati intr-un loc ferit de umezeala. Protejati fata de lumina.

Valabilitate:
Lamictal tablete: 3 ani.
Lamictal tablete Dispersibile/Masticabile: 2 ani.