Transport gratuit in RO
Pentru comenzi mai mari de 250 Lei
Transport gratuit in RO
Pentru comenzi mai mari de 250 Lei

POVESTEA CEAIULUI - CEAIUL DE GĂLBENELE

25
ianuarie

 

„Ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, după apă” – Journal of the American College of Nutrition. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, circa 3 miliarde de oameni beau ceai în mod obișnuit.

...Chiar dacă ceaiul a venit în Rusia din China, rușii au creat propriile tradiții legate de această licoare, pe care au preferat-o, de la început, tare și îndulcită cu zahăr, dulcețuri sau miere. Inițial, ceainicele rusești aveau o formă ovală, guri lungi și mânere groase. Pe la mijlocul anilor 1700, samovarul a devenit vasul ales de ruși pentru ceai. O adaptare a oalei tibetane fierbinți, servind atât pentru încălzit, cât și ca sursă de apă clocotită pentru ceai. Se poate să fi fost adus din Olanda, de către țarul Petru cel Mare, se poate să fi fost adus din China. Cert este că, în 1740, samovarele erau produse la fabricile industriașului Nikita Demidov/Demidof și au devenit faimoase în toată Rusia. Până în anul 1800, samovarul devenise cel mai prețuit obiect al oricărei gospodării ruse și liantul adunărilor sociale, fie el de trei litri sau de treizeci, conform standardelor de largă utilitate. Cel mai mare a fost făcut la Tula (oraș aflat la 165 km sud de Moscova, centru de prelucrare a metalelor), în 1922. Avea 250 de litri. Un record. Totodată, ceaiul era, și este, sorbit din podstakanniki/sub pahar, suport de argint, asemănător ceștilor de cafea turcească, menit să țină paharul/cana de ceai la temperatura potrivită. La ruși, ceaiul tipic este o combinație de două-trei arome. Ceaiuri preparate separat, amestecate, înainte de băut, și diluate cu apă fierbinte.

Primele samovare se asemănau cu urnele de ceai englezești, fiind fabricate din diferite materiale: cupru, bronz, fier, argint. De bază, însă, a fost întotdeauna alama. Nu era nevoie de așezarea samovarului peste vreo flacără, deoarece acesta este dotat cu un tub lipit de corpul lui, în care se află cărbune mocnit sau lemn. Dogoarea de aici fierbe apa și o menține fierbinte. De altfel, samovar înseamnă „care fierbe de la sine”. Deasupra samovarului se pune un ceainic, în care se ține infuzia concentrată. Dat fiind prețul ridicat al ceaiului în acele vremuri, samovarul putea fi luat și drept un semn al prosperității. Rușii mai bogați aveau chiar câte două samovare, unul de zi cu zi și celălalt pentru oaspeți. Samovarele erau prezente în case, restaurante, birouri și chiar trenuri, ba chiar puteau fi văzuți vânzători ambulanți de ceai fierbinte direct din samovar, așa cum existau și samovare tipice de călătorie, dotate cu sertare pentru mâncare și cu picioare detașabile. Din 1820, rușii au început să producă samovarele proprii, la Tula, orașul amintit ceva mai înainte, unde, până la 1900, existau deja zeci de fabrici, care produceau 630 000 de aparate pe an. În timp, samovarul a fost decorat cu metal, gravuri, mânere aparte sau picturi, iar astăzi este, desigur, electric.

Spuneam, ceva mai înainte, despre ceaiul tipic rusesc. Mai precis, vorbim despre o oală pusă pe samovar, în care se produce zavarka. Ceai concentrat, întunecat, obținut dintr-o cantitate apreciabilă de frunze de ceai, puse în apă clocotită, timp de cinci minute. Când se bea, se toarnă în ceașcă o cantitate mică de zavarka și se adaugă apă fierbinte, pentru a dilua infuzia. Preparatul din oală este folosit tot timpul zilei și chiar și în dimineața următoare, ceea ce înseamnă că tipul de ceai este important, ca să nu se amărască în acest timp. Este folosit ceai negru de India sau ceai chinezesc, amestecat cu unul natural din plante sau de fructe. Un amestec favorit este așa numita „caravană rusă”: un ameste ce ceaiuri negre indiene cu aromă vag afumată. De asemenea, rușii folosesc ceaiul și ca desert, servit cu ciocolată fină sau cu dulceața preferată, câtă vreme poate fi oferit la fiecare masă și în orice moment al zilei. În topul cantității de ceai consumate pe cap de locuitor, anual, Rusia se află pe locul al IV-lea, cu 1,383 kg, după Turcia, Irlanda și Marea Britanie...

Florile gălbenelelor sunt recunoscute din vechime pentru proprietățile lor terapeutice, fie că vorbim despre ceai, infuzie, tinctură sau alifie, și mai ales pentru ajutorul dat în tratarea unor forme de cancer. Un studiu al Universității din Maryland (USA), arată că au fost folosite în scopuri medicinale încă din timpul sec. al XII-lea. Gălbenelele sunt bogate în vitaminele A și C, uleiuri esențiale, zaharuri, săruri minerale și substanțe proteice. Ceaiul de gălbenele se poate prepara, de pildă, din două lingurițe de flori la 250-300 ml apă clocotită, infuzare 5-6 minute, sau în combinație cu sunătoare, aceeași cantitate de apă și același timp de infuzare. Ceaiul de gălbenele poate fi utilizat extern, pentru a trata acneea, arsurile, degerăturile, bolile tegumentare, micozele, osteoporoza sau cancerul mamar, intern, pentru a trata crampele abdominale, ulcerul duodenal, gastrita și ulcerul gastric, hemoroizii, inflamațiile de colon și bolile de ficat, sau special pentru ten, întrucât crește producția de colagen (proteină din țesutul conjunctiv, osos și cartilaginos) în organism, ceea ce înseamnă un ten curat, eliminarea coșurilor și a pungilor inestetice de sub ochi. Să vedem, așadar, care sunt beneficiile ceaiului de gălbenele:

– aplicat sub formă de băi sau de comprese locale, ajută la cicatrizarea rănilor provocate de ulcerații, arsuri, eczeme și degerături, pentru că stimulează circulația sângelui la nivelul țesuturilor;

– are rol hidratant, regenerant și cicatrizant, astfel încât compresele cu infuzie calmează inflamațiile tenului;

– are efect în detoxifierea ficatului;

– este util în tratarea arsurilor la stomac și a refluxului gastric, deoarece este astringent și antiinflamator;

– este un bun remediu (comprese cu infuzie călduță) pentru tratarea iritațiilor oculare provocate de alergii, apa din piscină, praf, oboseală sau conjunctivită virală, prin efectul antiseptic și cicatrizant;

– sub formă de tinctură diluată în apă (cu 20 de minute înainte de fiecare masă, timp de trei săptămâni), are efect antiinflamator asupra colecistului, normalizează secreția de bilă și ajută la vărsarea ei în duoden, stimulând astfel digestia;

– combate diareea;

– poate preveni constipația și bolile hepatice;

– este util în cura de slăbit, deoarece este un bun detoxifiant hepatic și tonic digestiv și ajută la arderea grăsimilor;

– este de folos în tratarea infecțiilor urinare, în combinație cu ceaiul de urzică și de coada-șoricelului;

– are efect pronunțat în tratarea gastritei hiperacide și a ulcerului gastroduodenal, prin efectul sedativ, antibacterian, antiinflamator gastrointestinal și cicatrizant, mai ales în asociere cu mușețel, sunătoare, mentă sau pătlagină;

– reglează ciclul menstrual și reduce durerile menstruale, datorită conținutului în flavonoide (metaboliți secundari ai plantelor, cunoscuți pentru proprietățile antioxidante), care au rol antiinflamator;

– are efect ca nuanțator de păr;

– vindecă infecțiile și inflamațiile gingivale;

– grăbește procesul de vindecare în răceli, dureri de gât, membrane inflamate și febră;

– este util în tratarea ciupercii unghiei;

– întărește sistemul imunitar.

După cum am observat, ceaiul de gălbenele are calități antifungice și antibacteriene, este bogat în antioxidanți și are proprietăți antiinflamatoare, fără să aibă însă valori nutriționale. Totodată, am observat că, asemenea celorlalte ceaiuri prezentate până acum, are utilizări în cosmetică: ten (masaj, seara) și păr.

Atenție la contraindicații! Ceaiul de gălbenele este contraindicat în cazul alergicilor la această plantă sau al persoanelor hipersensibile, în situația femeilor însărcinate sau care alăptează și a persoanelor care urmează tratamente pe bază de sedative. Totodată, este de reținut că aplicarea cremelor sau a gelurilor cu galbenele poate provoca, în unele cazuri, iritații pe piele, astfel încât, așa cum v-am obișnuit în încheiere, urmați sfatul de a discuta cu medicul în legătură cu beneficiile ceaiului de gălbenele, recomandările cu privire la doza necesară și nu în ultimul rând, cu folosirea produselor din plante în general.

Surse: Epochtimes-romania.com; historia.ro; debonaire.ro; transilvaniareporter.ro; laboratorulnaturii.ro; cofee-break.ro; teanesee.ro; travel-question.com; ceainarie.ro; convorbiri.ro; sanatatecuplante.ro; spynews.ro; livadacuceai.ro; observatorcultural.ro; sfatulmedicului.ro.

 

În farmaciile Medimfarm/Topfarm veți găsi întotdeauna personal cu înaltă competență profesională, care să vă îndrume corect în legătură cu tot ceea ce trebuie să faceți pentru sănătatea dumneavoastră și să vă recomande produsele farmaceutice adecvate.

Vă așteptăm!