„Ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, după apă” – Journal of the American College of Nutrition. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, circa 3 miliarde de oameni beau ceai în mod obișnuit.

...Continuăm să mergem pe drumul ceaiului, spre partea lui de final, cu un parcurs presărat de curiozități, unele dintre ele sintetizate din informațiile prezentate până aici:

În lume, există peste 1 500 de tipuri de ceai, toate produse de planta Camellia Sinensis.

Planta de ceai Camellia Sinensis poate ajunge la înălțimea de 9 metri.

Are frunzele verzi tot timpul anului și, deși este originară din Asia, este cultivată peste tot.

O plantă de ceai obișnuită poate produce cam 3 000 de frunze în fiecare an.

Este nevoie de circa 12 ani pentru ca o plantă de ceai să producă semințe.

O plantă nouă de ceai este gata de recoltat după aproximativ trei ani.

În prezent, planta de ceai crește în 52 de țări.

Cea mai bătrână plantă de ceai este în China și are 3 200 de ani.

În Africa de Sud există o leguminoasă, Aspalathus linearis, din care se prepară ceaiul rooibos.

Rooibos are sensul de „tufiș roșu”, iar ceaiul este roșu-brun.

În India și Sri Lanka, în ceai se adaugă ghimbir, nucșoară sau mentă.

Există patru tipuri de ceai: negru, verde, alb și oolong.

În China, ceaiul negru se numește roșu, iar ceaiului oolong i se mai spune „ceaiul dragonului”.

Ceaiul negru are cel mai lung proces de oxidare, iar ceaiul alb îl are pe cel mai scurt.

O ceașcă de ceai negru conține jumătate din cantitatea de cofeină dintr-o ceașcă de cafea.

Ceaiurile negre sunt făcute din frunze fermentate și apoi încălzite pentru eliminarea umidității.

Frunzele de ceai verde nu sunt fermentate.

Frunzele de ceai conțin cu atât mai mulți antioxidanți, cu cât sunt mai puțin fermentate.

Ceaiul verde are mai mulți antioxidanți decât ceaiul negru.

Ceaiul alb (nefermentat) are cei mai mulți antioxidanți.

Ținut departe de lumină și umiditate, ceaiul este consumabil aproximativ doi ani.

Pliculețele de ceai sunt bune circa o jumătate de an, apoi îți pierd calitățile.

Frunzele de ceai fărâmițate între degete, înainte de infuzare, dau mai multe substanțe benefice.

Frunzele de ceai umezite sunt o modalitate de a ține țânțarii la distanță.

Degustarea de ceai specializată seamănă cu degustarea de vinuri.

În trecut, fiind foarte scump, ceaiul era ținut sub cheie, în responsabilitatea stăpânei casei.

Ceaiul Darjeeling (vezi partea a II-a) este folosit și ca ingredient pentru o budincă de orez.

Ceaiul este mai mult de 99% apă, deci calitățile lui hidratante sunt indiscutabile.

Ceaiurile conțin antioxidanți naturali, care previn bolile cardiovasculare sau cancerul.

Cele mai cunoscute cântece despre ceai sunt Tea for Two – melodie compusă în 1924 și „jucată” cu mare succes pe Broadway, în 1925 – și When I Take My Sugar to Tea – în interpretarea autorului Frank Sinatra sau a lui Nat King Cole, ambii nemuritori.

Păpădia este folosită de mult timp în scopuri medicinale, fie că vorbim despre frunze, tulpină, floare sau rădăcină. Păpădiile sunt sărace în calorii și bogate în fibre, glucide și carbohidrați. Conțin vitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, B6) și vitaminele C, D și K, precum și fier, potasiu, calciu, sodiu și magneziu și un important nivel de antioxidanți. Ceaiul poate fi preparat din frunze (pentru un mai mare efect antidiuretic) sau din rădăcini (pentru tratamentul afecțiunilor hepatice). Infuzia de păpădie se prepară din 4 până la 10 grame de frunze la 150 ml apă fiartă, timp de 5-10 minute. Se consumă, de obicei, de trei ori pe zi, înainte de mesele principale. Ceaiul din rădăcină de păpădie se prepară prin fierbere timp de 5-10 minute, din 3-5 grame de plantă la o cană cu apă. Păpădia este utilizată mai ales în afecțiuni hepatice și biliare, diabet, anemie și afecțiuni urinare. Așadar, conform proprietăților ei terapeutice, vom vedea în continuare care sunt beneficiile ceaiului de păpădie (și ale plantei în general):

– ajută în procesul de slăbire, fiind sărac în calorii, fără să agreseze organismul;

– ajută la eliminarea lichidului în exces și la reducerea inflamațiilor;

– poate îmbunătăți flora bacteriană din tractul intestinal, datorită conținutului în inulină (polizaharid prezent în rizomul unor plante);

– îmbunătățește digestia, scade riscul de colon iritabil, reduce problemele provocate de diaree, constipație și alte afecșiuni gastrointestinale;

– este de folos în diabet, întrucât poate să stimuleze producția de insulină, reglând astfel nivelul de zahăr din sânge;

– poate îmbunătăți sănătatea oaselor, prin conținutul în vitamina K și nutrienți esențiali, vitamina C și luteolină (compus flavonoid care se găsește în mod natural în fructe, legume și plante medicinale și este benefic în caz de inflamații, hipertensiune și cancer);

– este bun pentru ficat, protejându-l de toxine și prevenind posibile hemoragii interne, datorită conținutului în antioxidanți;

– previne problemele vezicii biliare, ajutând la excreția biliară și la detoxifierea organismului, prin eliminarea excesului de apă;

– previne anemia, prin conținutul de fier, vitamine și proteine;

– reglează tensiunea arterială și reduce colesterolul;

– ameliorează problemele hepatitei, previne infecțiile bacteriene și întărește sistemul imunitar;

– poate reduce riscul de apariție a cancerului (unele efecte au fost demonstrate în cazul cancerului de prostată).

Totodată, păpădia este utilă în tratarea unor boli de piele care sunt provocate de infecții microbiene sau fungice, întrucât seva ei este alcalină și are proprietăți germicide, insecticide și fungicide, bune pentru tratarea unor mâncărimi, eczeme sau vânătăi. Fiind un stimulent, diuretic și detoxifiant, sucul de păpădie aplicat extern este bun și în prevenirea acneei. În același timp, ajută la reglarea secreției de hormoni. Datorită conținutului în vitamine și minerale, păpădia (suc) ajută la creșterea părului și este un bun tratament în caz de mătreață și pentru îndepărtarea sebumului, în cazul părului gras.

Tinctura de păpădie îmbunătățește funcțiile hepato-biliare, stimulează secreția pancreatică, ajută la buna funcționare a aparatelor digestiv și reno-urinar, contribuie la stabilitatea funcției hepato-biliare, ajută circulația periferică, protejează activitatea celulei hepatice și are un efect tonic, în general.

În farmacii se găsesc și capsule de păpădie, conținând pulberea plantei. Se administrează după mesele principale (deci trei pe zi) și au următoarele beneficii: ajută digestia, cresc dranajul biliar, favorizează diureza, facilitând eliminarea microcalculilor renali, contribuie la sănătatea tractului urinar și sunt bune pentru funcția hepatică. La rândul ei, rădăcina de păpădie contribuie la funcționarea normală a stomacului și ficatului, este benefică pentru rinichi și susține detoxifierea organismului. În fine, mai mult ca o curiozitate, salata de păpădie – o mână de păpădie, o salată verde, ridichi, castravete, ceapă verde, ulei de măsline, oțet balsamic, sare – are un conținut caloric redus, dar este bogată în substanțe nutritive benefice organismului.

Vorbim despre contraindicații și la păpădie. Așadar, atenție! Poate provoca reacții alergice, la persoanele cu alergii specifice sau dermatită de contact, în cazul celor cu piele sensibilă. Poate interacționa cu unele medicamente, cum sunt antibioticele sau anticoagulantele. Poate să provoace arsuri la stomac sau diaree. Nu le este recomandată femeilor gravide. Prin urmare, așa cum am precizat de fiecare dată, urmăm o dietă echilibrată și sănătoasă, în care putem să includem și păpădia, dar conform recomandărilor medicului specialist.

Surse: Epochtimes-romania.com; historia.ro; debonaire.ro; transilvaniareporter.ro; laboratorulnaturii.ro; cofee-break.ro; teanesee.ro; travel-question.com; ceainarie.ro; convorbiri.ro; sanatatecuplante.ro; spynews.ro; livadacuceai.ro; ripleybelieves.com; observatorcultural.ro; sfatulmedicului.ro.

Vă așteptăm!